Fri. Apr 26th, 2024

Universul cinematografic al lui Wes Anderson

Regizate, scrise și produse de Wes Anderson, „The Royal Tenenbaums” (2001), „The Darjeeling Limited” (2007), „Moonrise Kingdom” (2012) și „The Grand Budapest Hotel” (2015) reprezintă patru dintre cele optsprezece filme ale sale. Am ales să explorez estetica lumii cinematografice a lui Wes Anderson printr-o scurtă analiză a acestor pelicule. Voi puncta câteva aspecte importante ce țin de personaje și teme, accentul filmelor lui Wes căzând pe sindromul relațiilor eșuate și pe conflictele interne trăite de adulții care își pierd sensul vieții în lupta cu rigorile societății.

Wes Anderson, regizor și scenarist american, a impresionat publicul printr-o estetică vizuală aparte, întrucât fiecare dintre producțiile lui are propriul ei limbaj cromatic, marcat de un decor art nouveau. Ceea ce m-a determinat să îi analizez lucrările este diferența dintre aspectul vizual al filmelor și subiectele abordate. Discrepanța aceasta m-a intrigat de la bun început și m-a motivat să mă documentez despre trecutul lui Anderson și sursele lui de inspirație. Nu mare mi-a fost mirarea să descopăr că spectacolele vizuale pe care Anderson le regizează pot fi interpretate drept o metodă de terapie, întrucât prin subiectele abordate producțiile lui depășesc limitele unor simple filme. Ajuns la maturitate, Wes Anderson încearcă să scoată la lumină cât mai multe din laturile vieții de familie, unele teme fiind preluate chiar din experiența lui personală.

Personajele din lumea lui Anderson par la prima vedere deschise, sociabile și se caracterizează prin combativitate, urmărind să aibă cât mai multe realizări personale și profesionale. În realitate, această dorință de afirmare îi ruinează emoțional. Principalii protagoniști din filmele lui Anderson au incertitudini și anxietăți, lucru care generează o discrepanță între adevărata lor personalitate și așteptările societății. Vorbim astfel despre nașterea unui conflict interior, între aparență și esență, succes și eșec.

Un principiu des întâlnit în construcția personajelor create de Wes Anderson, este acela că, unele personaje adulte se comportă ca niște copii, în timp ce tinerii dau dovadă de mai multă înțelepciune. Totodată, adulții nu fac diferențe când vorbesc cu cei mici, ci îi tratează ca egali.

Suzy (Kara Hayward) și Sam (Jared Gilman) – „Moonrise Kingdom” (2012)

În „Moonrise Kingdom” observăm relația cercetașilor de doar 12 ani, Suzy (Kara Hayward) și Sam (Jared Gilman). Copiii se bucură de o dragoste dragoste pură și asumată, dând dovadă de maturitate. În antiteză, avem relația dintre frații Margot (Gwyneth Paltrow) și Richie Tenenbaums (Luke Wilson) din pelicula „The Royal Tenenbaums”. Din copiii- minune, Richie – campion de tenis, iar Margot, scriitoare desăvârșită, cei doi frați vitregi ajung să își piadă sclipirea odată cu trecere timpului. Geniile tinere se transformă în adulți neîmpliniți, care se simt captivi în noile lor familii. Ajunși la maturitate, ei se reîntâlesc și se îndrăgostesc. Situația îi copleșește, iar ei devin nesiguri și se simt vinovați, chiar dacă Margot a fost adoptată de familia Tenenbaums.

Margot (Gwyneth Paltrow) și Richie Tenenbaums (Luke Wilson) – „The Royal Tenenbaums” (2001)

El însuşi un copil-minune, Wes Anderson a conștientizat din tinerețe riscurile la care se expune odată cu obținerea unui renume în cinematografie. Tocmai din acest motiv, regizorul a declarat în numeroase interviuri că i se pare amuzant să exploreze această zonă a așa-ziselor sentimente autodistructive. Personajele principale trăiesc în secret drame personale și se confruntă cu pierderea, anxietatea sau singurătatea, deși în ochii celorlalți pot fi considerați oameni de succes. Cu povești complexe care se desfășoară pe mai multe planuri paralele, filmele lui Wes Anderson se află la granița dintre drame și comedii. Ține de fiecare cinefil în parte să decidă în ce tabără se situează, dacă condamnă sau se regăsește în comportamentul personajelor din universul lui Anderson.

Dacă am construi, de exemplu, o paralelă între Wes Anderson și Tim Burton, care explorează la rândul său o lume fantastică, am identifica un contrast puternic între esență și aparență. În timp ce personajele lui Burton șochează prin înfățișare, ele dau adesea dovadă de bunătate și sensibilitate, precum cunoscutul Edward Scissorhands. Pe de altă parte, Anderson construiește caractere care par la prima vedere perfecte, însă în nenumărate cazuri acestea ascund sentimente toxice și comportamente autodistructive. Toate evenimentele din lumea lui Anderson se petrec într-un decor strălucitor, pictat în culori aprinse și nuanțe pastelate, unde fiecare protagonist încearcă să-și ascundă cât mai bine suferința. Să fie oare acest „obicei” inspirat din realitatea noastră?

Wes Anderson apelează adesea la ceea ce criticii de film numesc material  synecdoche. Acestă sintagmă vizează utilizarea de obiecte simbolice, îmbrăcăminte și locații speciale, care definesc personalitățile protagoniștilor, relațiile dintre aceștia ori conflictele iscate în pelicule. Spre exemplu, Gustave H. (Ralph Fiennes), personajul principal din „The Grand Budapest Hotel” are o obsesie pentru parfumul „L’Air de Panache”. De asemenea, cercetașa Suzy Bishop (Kara Hayward) din „Moonrise Kingdom” nu se poate despărți de binoclul său, pe care îl consideră „arma ei secretă”. În aceea ce privește alegerile regizorale, Wes Anderson filmează adesea într-un singur cadru mai multe încăperi succesive, pentru a-şi prezenta protagoniştii în spaţiul care-i caracterizează.

Una dintre principalele teme explorate de către Wes Anderson prin cinematografie este cea a familiilor disfuncționale și a relațiilor eșuate. Aceste conflictele apar în urma presiunilor sociale, a diferențelelor materiale dintre membrii sau a principiilor de viață diferite.

Dintre toate cele patru filme menționate anterior, consider că acest subiect se evidențiază cel mai bine în „The Royal Tenenbaums”, care relatează destinul membrilor unei familii despărțite, sursa de inspirație a regizorului fiind chiar divorțul părinților săi. Wesley Mortimer Wales „Wes” Anderson s-a născut la 1 mai 1969 în Houston, Texas. Tatăl său, Melver Leonard Anderson, a lucrat în publicitate, iar mama sa, Texas Ann, a fost un agent imobiliar. Tânărul Wesley era foarte apropiat de cei doi frați ai săi, Eric și Mel. Încă din copilărie, băieții familiei Anderson au realizat scurtmetraje, folosindu-se de camera de filmat a tatălui lor. Când Wes avea doar 8 ani, părinții lui au divorțat, iar regizorul a afirmat public că separarea familiei sale a fost cel mai important lucru care i s-a întâmplat. Wes Anderson abordează cu mult umor această traumă personală în „The Royal Tenenbaums”. Filmul a fost lansat în 2001 și i-a adus lui Wes prima sa nominalizare la Oscar. În prezent, fratele său mai mare, Mel, este un medic, iar fratele său mai mic, Eric Chase Anderson, este scriitor și artist vizual. Eric Chase Anderson contribuie activ la proiectele lui Wes și a realizat partea de grafică și ilustrațiile pentru filmele lui Wes distribuite de The Criterion Collection, printre care se numără: „The Royal Tenenbaums” și „The Darjeeling Limited”. Totodată, alături de Wes el a realizat designul și proiectul arhitectural pentru casa familiei Tenenbaums.

Atât în pelicula cinematografică cât și în realitate, cei trei copii sunt crescuți de mama lor, lucru care îi va afecta emoțional și le va cauza anumite insecurități. Numeroși jurnaliști au declarat că Wes Anderson este dificil de intervievat, el însuși declarându-se timid și introvertit, în ciuda succesului pe care l-a câștigat. De asemenea, personajul Etheline (interpretată de Anjelica Huston) poartă o pereche ochelari care îi aparțineau mamei lui Wes Anderson. Ca și Etheline, mama regizorului a urmat o carieră în arheologie după divorț.

Tot despre secrete de familie se vorbește și în „The Grand Budapest Hotel”, unde acțiunea se declanșează după decesul proprietarei hotelului. Firul complex al poveștii urmărește dispariția unui tablou faimos din colecția acesteia și dezbinarea familiei în lupta pentru avere. Același subiect este abordat și în „The Darjeeling Limited”. La un an de la moartea tatălui lor, timp în care nu au vorbit deloc unul cu celălalt, trei frați pornesc într-o călătorie cu trenul prin India, în încercarea de a se regăsi și de a întări legăturile dintre ei.

La fel ca mass-media, și cinematografia poate deține un rol fundamental în realizarea și menținerea în timp a structurilor culturale. În acest context, funcția de educare se divide în: funcția explicit asumată și respectiv, funcția de culturalizare implicită.

În teorie, funcția explicită se manifestă prin intermediul meterialelor de specialitate, precum documentarele, dar poate fi regăsită și aici, prin numeroasele referințe cinematografice și literare din universul lui Anderson. Pe lângă mesajele educative care atrag atenția asupra unor probleme sensibile cu care se confruntă societatea postmodernă, filmele lui Wes Anderson conțin referințe la producții cinematografice clasice, care pot inspira tinerii cinefili să-și lărgească orizonturile în materie de filme.

Spre exemplu, în „The Royal Tenenbaums” (2001) găsim scene care trimit către „It’s the Great Pumpkin, Charlie Brown” (1966) de Bill Melendez, „The French Connection” (1971) regizat de William Friedkin și „Citizen Kane” a lui Orson Welles. „The Darjeeling Limited” (2007) conține scene simbolice pentru „Abhijaan” (1962) de Satyajit Ray,

„Moonrise Kingdom” (2012) trimite către „Close Encounters of the Third Kind” (1977) de Steven Spielberg și „Melody” (1971) de Waris Hussein, iar „The Grand Budapest Hotel” (2015) la „Letter from an Unknown Woman” (1948) în regia lui Max Ophüls.

Totodată, Wes Anderson aduce și influențe din literatură, de pildă filmul „The Fantastic Mr. Fox” (2009), este o adaptare a cărții pentru copii publicată de către Roald Dahl în 1970. De asemenea, când Sam și Suzy din „Moonrise Kingdom” fug de acasă, ghiozdanele lor sunt pline de cărți și aproape toți membrii familiei Tenenbaum au publicat câte o carte, autorul încurajând petrecerea timpului liber într-un mod cât mai educativ.

În coloana sonoră a filmelor lui Anderson s-au folosit piese ca: Nico — „These Days”, David Bowie — „Life On Mars?”, Ramones — „Judy Is A Punk” sau The Rolling Stones — „2000 Man”. În acest context, vorbim despre explorarea mesajelor unor trupe clasice din sfera pop sau rock, și ghidarea publicului către muzica anilor 1960-1970.

Funcția de culturalizare implicită face referire la momentele în care ne sunt prezentate anumite acțiuni negative, cu scopul de conștientiza caracterul imoral și greșit al acestora, procedeu des întâlnit în filmele lui Wes Anderson. Regizorul își exercită dreptul de a întări normele de etică acceptate și promovate în societate, prin explorarea zonelor „întunecate” ale relațiilor interumane, urmărind mereu rezolvarea conflictelor.

Renumitul artist și creator de desene animate, Charles M. Schulz, cel care a dat naștere personajelor Snoopy și Charlie Brown din „Peanuts” (1950), a avut o influență importantă asupra lui Wes Anderson. Regizorul a recunoscut că a reprodus în peliculele sale secvențe importante din desenele animate realizate de Charles M. Schulz.

Producțiile cinematografice ale lui Orson Welles constituie o altă sursă de inspirație pentru regizor. Anderson a preluat de la Orson Welles tipul bărbatului puternic, care impresionează prin aspectul fizic și poziția socială, dar care încet și sigur își pierde controlul.

Numeroase personaje masculine din filmele lui Wes Anderson se comportă ca niște copii. Un exemplu potrivit de man-child este Peter Whitman, interpretat de Adrien Brody, în „The Darjeeling Limited”. Peter decide să călătorească în India în loc să petreacă timp cu soția lui însărcinată, întrucât consideră că nu este pregătit să devină tată.

Peter Whitman (Adrien Brody) – „The Darjeeling Limited” (2007)

Bill Murray, Owen Wilson, Jason Schwartzman, Luke Wilson, Edward Norton, Anjelica Huston, Waris Ahluwalia, Adrien Brody și Tilda Swinton sunt câțiva dintre cunoscuții actori care apar în cel puțin câte 3 filme regizate de Anderson.

Principalele subiecte abordate în producțiile lui Anderson, adică relațiile de cuplu disfuncționale și familiile dezbinate, se găsesc în contrast cu înfățișarea personajelor și a decorului în care se desfășoară acțiunea. Producțiile lui Wes Anderson au o estetică aparte, care l-au făcut remarcat printre regizori. Obiectele de recuzită și decorurile au un design de poveste, fie de lux, fie minimalist. Wes Anderson acordă o atenție deosebită detaliilor și vorbește prin obiecte și vestimentație. Culorile folosite alternează, existând un joc vizual între culorile puternice și nuanțele pastel. Cadrele lui Wes Anderson par desprinse dintr-o carte de ilustrații, unde se folosește muștar în loc de galben, ori bleumarin în loc de albastru.

Pentru un iubitor de cinematografie, care a urmărit câteva producții marca Anderson, estetica regizorului este ușor de identificat. Anderson explorează o zonă unică și plină de culoare, construită din clădiri și obiecte simetrice, caracterizate de o arhitectura uimitoare, dar în același timp atipică. Așadar, Wally Koval, pasionat de designul interior și fan al regizorului, a creat pagina www.accidentallywesanderson.com și contul de Instagram @AccidentallyWesAnderson. Oricine îi poate trimite fotografii surprinse din realitatea cotidiană, însoțite de o mică descriere și locul unde se află clădirea. Singura condiție care trebuie îndeplinită pentru ca o fotografie să fie publicată, este ca imaginea să redea starea filmelor lui Anderson. Pe contul de Instagram au fost postate până în prezent aproximativ 600 de imagini, care au fost admirate de peste 582.000 de urmăritori.

Într-un interviu acordat în luna aprilie pentru „The Guardian”, Wally Koval a afirmat că Budapesta, Istanbul, Berlin și Copenhaga se numără printre orașele cel mai frecvent surprinse în fotografii de către fanii lui Anderson.

Totodată, Wes Anderson a aflat de existența paginii de Instagram și s-a bucurat că prin inițiativa lui Wally Koval s-a consolidat o adevărată comunitate. Wes Anderson nu deține un site oficial sau un cont public pe rețelele de socializare.


Corina Fratuțescu