Sun. Apr 5th, 2020

„Paterson“: o lecție despre găsirea frumosului în rutina de zi cu zi

Suferind ca om „modern“ de fobia inutilității, trecerea nemiloasă a timpului reprezentând una dintre fricile dominante ale contemporaneității, arta facerii de nimic este privită cu dizgrație, este des criticată. Cu o imaginație atentă la detalii de obicei trecute cu vederea, regizorul Jim Jarmusch aduce în anul 2016 un omagiu rutinei zilnice, prezentând minuscula „contribuție la societate“ a unui șofer de autobuz (interpretat de Adam Driver) din orașul Paterson, New Jersey, oraș dominat de patterns. Ca anume plasat de soartă, tânărul șofer se numește chiar Paterson, parcă îndeplinindu-și zilnic sarcinile prescrise.

Mici schimbări au loc în desfășurarea monotonă a existenţei, el petrecându-și o mare parte a zilei pe scaunul șoferului, apoi alături de o frumoasă artistă mai mult visătoare (Golshifteh Farahani), a cărei rutină, în timp ce-l aşteptă acasă, se dovedește a fi și mai banală.

De la trezirea la aceeași oră la plimbarea până la serviciu și seara cu bulldogul familiei Marvin (elementul comic principal al filmului), până la barul unde-și va încheia ziua în compania unei beri, repetiția atinge și domeniul poeziei, Paterson compunând în jurnalul său nenumărate versuri, la care doar soția sa, Laura, are acces, motiv de ușoară neînțelegere între cei doi, ea dorindu-le publicate. Nici cuvintele poemelor nu se remarcă la suprafață, acestea, care sunt suprapuse sub formă de scris peste acțiunea propriu-zisă, redau detalii aparent nesemnificative, observate de protagonist.

Paterson nu este în căutare de schimbare – micile surprize ale zilelor similare aducând o desfătare, aceasta nefiind însă vitală. Cu un drum pecetluit, coincidențele care apar ca simboluri par a întări doar această stabilitate.

Brusca spulberare a normalității are loc odată cu distrugerea frustrantă a jurnalului de către Marvin, irevocabila pierdere a muncii cu încarcătură emoțională provocând interogarea sensului rutinei de către Paterson. Un final deschis, marcat de apariția unui personaj total ieșit din comun în peisajul de oraș mic, conduce la conștientizarea noilor începuturi, mereu prezente alături de finaluri.

Speranța unei noi zi, a unei pagini albe de caiet, schimbările care pot avea loc, posibilitatea de a trece instant peste trecut, ori a-l repeta voit la neînceput, sunt nostalgic, plin de finețe cristalizate în pur și simplu frumoasa producție a maestrului regizoral; un regizor ieșit din comun, acesta venind cu ceva inedit pentru fiecare film. Niciodată banalitatea vieții nu a fost observată și tratată mai minuțios (poate cu excepția Permanent Vacation, producție însă mai tăioasă), precum și ideea de a continua, de a fi în continuare, în ciuda a orice. Pentru că, uneori, a fi este destul, calitatea prețioasă a existenței cu nimic ieșite în comun dovedindu-se de cele mai multe ori prea târziu…

R: Jim Jarmusch, USA 2016, 115 minute

Distribuție: Adam Driver, Golshifteh Farahani, Rizwan Manji, Nellie

Articol apărut pe blogdefilm.ro.