Wed. May 8th, 2024

„A Gentle Creature“: delirul unui coșmar lucid

Într-un ambient nostalgic, sub foșnetul frunzelor și înconjurat de parfumul fructelor proaspăt depuse pe sol, cu o limonadă de casă în mână, ieșitul din banal Hostel Costel și-a deschis porțile pe data de 15 septembrie, cu ocazia ecranizării dramei A Gentle Creature (Krotkaya). Evenimentul desfășurat în aer liber, marcând un final de nopți blânde de vară, a fost deschis prin redarea digitală a concertului de la Gărâna Jazz Fest, interpretat de Petre Ionuțescu și Daniel Dorobanțu.

Participant la Cannes în anul 2017, inspirat de narațiunea lui Dostoyevsky, cu același nume, producția lui Sergei Loznitsa poate fi cel mai bine descrisă drept un vis, drept ceva ireal și totodată dureros de palpabil, concret, prin delirul creat. Coproducție între Rusia, Franța, Germania, Ukraina, Lituania, Letonia și Olanda, narațiunea urmărește traiul pustnic al figurii feminine (interpreatată de Vasilina Makovtseva), care nu capătă un nume pe toată desfășurarea filmului, viața acesteia din peisajul înghețat, stilizat doar prin prezența unui companion canin, suferind o întrerupere în momentul returnăriii unui pachet respins, destinat soțului ei încarcerat. Cu scopul de a remedia situația și a primi o lămurire, femeia se îmbarcă într-o călătorie care capătă proporții hiperbolice, destinația de la capătul șinelor parând a fi un amalgam de iaduri dezlănțuite.

Ca o metaforă pentru ororile unei națiuni suferinde, o abordare satirică a regimului comunist, mereu prezent și dominant până în contemporan, exagerări și coincidențe iluzorii, aproape puerile, comicul și fantasticul funcționând ca un scut împotriva realității greu de digerat, protagonista este martora tăcută a unei lumi lipsite de cenzură, devenind inevitabil o victimă. Fiind tratată abuziv și cu dispreț, i se refuză dreptul la informație, neprimind niciun răspuns de la oficialițăți în legătură cu situația soțului ei, este trimisă din loc în loc, îmbulzită și amăgită. Profitând de lipsa ei de apărare, sub promisiunea unei soluții, ea este implicată într-o lume obscură, a prostituției tipice unei secol aparent deja stins, a crimelor, corupției și a traficului de persoane, figurile mesagere părând a ține de o dimensiune spirituală.

Ultimul fir care ancora audiovizualul de real este fisurat, transportarea în Siberia oferind o scenă de idolatrizare arhicunoscută, colectând tot ce se credea a ști până atunci într-un somptuos cadru, orice semnificație concretă primind o nouă interpretare.

Fie cu un final tragic, fie cu unul deschis, aparent încărcat cu posibilități, dar cel mai probabil prevăzut, Sergei Loznitsa realizează o dramă universală ca o himeră, o capcană sufocantă, redând pe marile ecrane o realitate care nu se încheie odată cu finalizarea producției, care este omniprezentă în viața de zi cu zi, metamorfozată odată cu trecerea generațiilor și ascunsă sub diferite măști, aducând aminte publicului că doar a întoarce spatele nu este de ajuns, viața în sine fiind scena unui teatru epic. 

Hostel Costel oferă nu doar comfort și cazare într-un decor vintage, ci și periodice evenimente culturale ori culinare, o vizită fizică promițând o experiență enciclopedică, o evadare din cotidian și o pătrundere în fața nevăzută a realității.   

R:  Sergey Loznitsa, Rusia, Franța, Germania, Ucraina, Lituania, Letonia și Olanda, 2017, 143 minute

Distribuție:   Liya Akhedzhakova, Valeriu Andriuta, Vasilina Makovtseva 

Articol apărut în ediția print a publicației BanatulAzi din 26 septembrie 2019