Sat. Mar 28th, 2020

Maeștrii Coen o fac din nou: „The Ballad of Buster Scruggs“. O nuvelă de film.

https://theweek.com/articles/805523/equine-performance-ballad-buster-scruggs

O reinterpretare a primordialului gen Western, un joc crud de umoristic, întunecat cu binele structuratele convenții, care, în ciuda faptului că-și marchează prezența, structura lor este dezbinată, doar pentru a fi în final din nou omogenizată. Încă neputând a fi categorizat drept un Postwestern, geniali frați Coen, cu un titlu deja bine înrădăcinat prin No Country for Old Men (2007) ori Inside Llewyn Davis (2013) deconstruiesc, aducând în același timp un omagiu clasicului western, prin ca o literară narată poveste.

Putând fi vizionat pe Netflix începând cu luna noiembrie a anului 2018, producția introduce publicul într-un mod inovativ, abolind iluzia și detașarea specifică, prin amplasarea mediului digital în cel tipărit. Cu prima ediție publicată în anul 1873, o mână diegetică ne răsfoiește pe ecran paginile unei antologii, a unei cărți ca un puzzle, ce conține șase brutale narațiuni, introduse de anecdote și referințe la celebre creații literare, câteva dintre episoade fiind chiar adaptări. Prezența textului în film face inevitabil analogia la filmul mut, ca o explicație susținătoare a vizualuiui, creând însă parcă acum mai mult confuzie, decât lămurire.

O următoare introducere se reflectă în prima piesă din puzzle-ul arbitrar, prin adresarea directă a muzicantului trăsnit Scrooge, interpretat de Tim Blake Nelson, ce își cântă plin de voie bună piesa Cool, Clear Water, starea sa lipsită de griji intensificând șocul provocat de abrupta erupere spontană, odată ce nemilos îi împușcă pe cei din afara legii, el însăși declarându-se a fi unul dintre ei. Restabilirea echilibrului sosește însă curând, cu excepția episodului final, fiecare narațiune finalizându-se în mod tragic pentru personajul principal, à la Psycho.

Ceva uzual pentru clasicele western, schimbul de focuri și omniprezența morții capătă la Coen caracter satiric, provocând mai degrabă râsete, prin neașteptatele remarci ale figurilor. Evidenta temă al invitabilului destin tragic se metamorfizează într-un demn de luat în derâdere subiect, balada oferind un refugiu vizionatorului.

Următoarele 4 episoade se remarcă, similar, prin situațiile tragice, extreme, la care sunt martore figuri tipice peisajelor sălbatice de prerie, personaje care se confruntă cu iluzia că li se oferă o șansă unică, un noroc evident, tragismul deznodământului și al său absurd fiind imposibil de prevăzut. Crudă de ironică se dovedește a fi și apariția morți, în cele mai multe cazuri, ca urmare a unei neînțelegeri. Cu o amplasare într-un sistem relativ ghidat de logică, finala poveste are însă un final deschis, dovedind că orice ieșire implică automat o intrare. Marea diferență a acestuia constă în lipsa unei ucideri, nediminuându-i totuși intensitatea.

Cum fiecare episod dispune de caracter unic, relatarea lor ar însemna diminuarea suspansului; așadar, dragi dedicați Netflix-ului, dacă până acum ați manifestat reticență față de complexitea ultimei producții a marilor frați, nu vă pot asigura că a voastră confuzie va fi vindecată, dar o vizionare vă va promite o experiență cu siguranță memorabilă.

R: Ethan Coen, Joel Coen, USA 2018, 133 minute

Distribuție: James Franco, Liam Neeson, Tom Waits, Zoe Kazan, Brendan Gleeson, Tyne Daly

Sursă imagine:
https://theweek.com/articles/805523/equine-performance-ballad-buster-scruggs