Prejudecățiile, ca urmare a cunoașterii extravaganței ce uneori poate da în exagerat, a controversatului Elton John și, pornind de la premisa conform căreia, avându-te pe tine însuți ca producător executiv, filmul biografic va dezamăgi prin lipsa de obiectivitate, precum și prin o hiperbolarizare a egoului, mi-au creat scepticism pe drum spre cinematograf. Totodată, supersaturația trendului reanimat de producții cinematografice dedicate vieții tumultoase a marilor artiști, în special a soliștilor, face iluzorie încercarea de a veni cu ceva nou. Că tot veni vorba, prea des a fost menționată asemănare cu recent lansatul Bohemian Rhapsody, mai mult ca sigur urmare a influenței lui Dexter Fletcher, producător al acestuia, regizor în ce vizează Rocketman. Mă declar în totalitate de acord: o aproape identică narațiune este redată în ambele filme, pe ritmurile faimoaselor piese, dar astfel se dovedesc a fi majoritatea vieților marilor staruri suferinde, sau cel puțin, așa sunt receptate și clișeizate de societate.
Ei bine, Rocketman este tot ce este Bohemian Rhapsody, dar este și mai mult. Avem abuz de nuanțe, extreme comercializate, încercări absurde de a atrage publicul larg și de a transcrie mereu același tipar, ca pe o oglindire a artistului geniu, dar parcă identificarea cu persoana lui Elton John este mai realistă, mai simplă în extrema ei, mai palpabilă și mai ușor de digerat. Într-adevăr, se poate remarca colaborarea dintre talentatul Taron Egerton și modelul original încă de la bine aleasa introducere.
Aflat în centrul de reabilitare, un extravagant Elton costumat și consumat de ritmul zilnic ce implică abuz de tot ce poate fi abuzat își începe istorisirea vieții prin evenimentele copilăriei, oscilând pe parcursul filmului între lacrimi și sensibilitate, furie, culminând, desigur, cu învingerea dușmanului intern. Un mozaic de evenimente, în paralel cu relatările personajului directe, evenimente ce reușesc să surprindă unicitatea concertelor vedetei, precum și conflictele, epuizarea din spatele scenei.
Accentul este plasat, nu neapărat inovativ, pe relațiile conflictuale cu cei din jur, de la tatăl niciodată mulțumit ori disponibil, la mama ignorantă, plină însă de reproșuri și, cum era de așteptat, la partenerul abuziv, interesat doar de succesul material. Relația de nediminuat, adevărata colaborare artistică dintre Elton John și Bernie Taupin, componistul interpretat de Jamie Bell, care, ca o paranteză, se remarcă inegalabil în filmul Skin (R: Guy Nattiv, 2018), se reflectă mereu ca o umbră asupra firului narativ, influențând, într-un fel sau altul fiecare decizie.
Pentru o temporală detașare de cotidian și o evadare într-un univers fictiv, precum și spectaculos, în care este chiar încurajat hazul de necaz, Rocketman se dovedește a fi o alegere bună. Însă nu numai atât, ritmizând și fluidizând corporalitatea publicului, ca orice muzical bine realizat, filmul lasă și dorința de a fi readus în discuție și după ieșirea din sala de cinematograf, ba chiar cu menționări pozitive, depășind universul purului divertisment, ceea ce nu pot admite a fi simțit și după vizionarea producției Bohemian Rhapsody…
Filmul rulează la Cinema City începând cu data de 31 mai 2019.
- R: Dexter Fletcher, UK/ USA 2019, 121 minute
- Distribuție: Taron Egerton, Jamie Bell, Richard Madden, Bryce Dallas Howard
Articolul a apărut și aici: https://www.opiniatimisoarei.ro/rocketman-povestea-vietii-lui-elton-john-omul-innobilat-de-regina-angliei-pentru-muzica-sa/30/06/2019